Rolul Comunității în Istoria Brașovului


Răsăritul a fost chiar începutul secolului al XII-lea, când coloniștii germani s-au stabilit în valea de sub Tâmpa. În Evul Mediu, orașul era foarte dinamic, iar prosperitatea lui se baza pe comerț și meșteșuguri. Brașovul a avut parte începând cu secolul al XVI-lea de o dezvoltare explozivă fiindcă sfatul orașului a decis introducerea reformei ecleziastice. Astfel, a fost îmbunătățit sistemul de ajutor social, iar școlile au fost reorganizate în așa fel încât valorile umaniste să constituie noile idealuri în educație. Rezultatul a fost vizibil foarte repede și i-a conferit Brașovului o specificitate care poate fi observată până astăzi. De asemenea, cosmopolitismul generat de faptul că mereu a fost un loc de tranzit pentru negustori sau meșteșugari călători este încă o marcă a orașului care s-a dezvoltat vertiginos și a ajuns în secolul al XIX-lea o metropolă reprezentată în egală măsură, ca populație stabilă, de germani, maghiari și români.

Comunitatea germană a cunoscut la această dată o nouă dezvoltare și a investit câștigurile din industrie în edificarea unei infrastructuri complexe de școli și instituții spitalicești. În consecința dramaticei istorii a secolului al XX-lea, amintim aici și masiva emigrație a comunității germane. În jurul revoluției din 1989, populația săsească a Brașovului s-a micșorat. Azi, comunitatea Bisericii Negre reușește să își exercite influența în afara zidurilor ei prin extraordinara bogăție a tradiției sale. La concertele tradiționale vin oameni din întreaga lume. Cercetători pasionați așteaptă vizitatorii cu multe informații inedite privind istoria și patrimoniul bisericii. Ofertele educaționale ale comunității sunt căutate de sute de copii și tineri. Pe de altă parte, centrul social și căminul de bătrâni ale parohiei au devenit refugii importante pentru cei aflați în nevoie.